Sahara...

...s-a mutat, mai nou, in Romania.
...sau in Bucuresti.
...sau in partea de Sud a tarii, anyway.

Numai ca nu cred sa fie chiar Sahara, ci vreo clona care nu a iesit tocmai cum trebuia. Macar in desert noaptea e frig. Clona Saharei nu-i prea indulgenta cu noi nici macar noaptea.
Aseara, in mijlocul Bucurestiului, pe la orele 10 si ceva, erau inca 32 de grade Celsius... Sa razi, sa plangi - nici nu mai stii. In case cald(exceptie fericitele cazuri cu aer conditionat inclus- dar nici ala nu e bun ca se lasa cu raceli si alte afectiuni), afara e ceva de speriat, aer fierbinte fierbinte, irespirabil, de zici c-ai nimerit direct in cazanul cu smoala (auch! a glimpse of hell?!?), asa ca ori te duci la o piscina (macar noaptea) sa-ti racoresti fierbintzeala, ori pleci in concediu la malul marii sau pe meleaguri mai racoroase, ori... stai la serviciu peste program, ca-i aer conditionat si bine si multa, mult prea multa munca pentru situatia infierbantata in care ne aflam cu totii.
Nu-i nimic, ce e val (de caldura) ca valu' trece, noi sa fim sanatosi!
Super heat! Super cool! Traim bine, ce mai...

Final de weekend in culori

Ieri am vazut, pentru prima data ever in my life, trei curcubeie(daca nu ma credeti ca asta e pluralul, cautati in DEX )...
Din cele 3 curcubeie, doua s-au etalat concomitent, ca doua semicercuri concentrice, if I may say so... Absolut superb. Pe background-ul unui cer predominant intunecat, culorile straluceau de-a dreptul. Le-am zarit din masina, in drum spre capitala, undeva la vreo 15 km de autostrada Bucuresti-Pitesti.
Al treilea ne-a intampinat exact la intrarea in Bucuresti. Acelasi background, aceeasi senzatie.
Frumos...
De trei ori in aceeasi zi, semnul lui Dumnezeu... O fi de bine?

Back

My blog is back to its senses... if I may say so.. :D

Blogul meu...

...este varza...
A trebuit sa fac eu niste chestiuni sa-l dau peste cap...
:(
Patience, o sa mai dureze ceva timp pana il repun la punct...
Timingu', you know...

There Is a Time fo Everything

Mereu am avut feelingul acestei stari de fapt, acestui curs firesc al lucrurilor.
Este atat de evident si de linistitor totodata, incat parca devii ridicol prin starea de agitatie apriori pe care nu ti-o poti controla incercand sa grabesti, sa precipiti, sa fortezi lucrurile sa se intample.

Toate la timpul lor... si in aceste cazuri timpul nu mai accelereaza. Momentele acelea potrivite care, desi pot intarzia sa apara, nu ne lasa niciodata balta, par sa incetineasca timpul. De fapt, par sa-i fixeze un fel de "statii". Aproape c-as putea sa desenez o schema: timpul-tren trece cu viteza maxima pe niste sine cu traiectorie bine delimitata de un inceput si un sfarsit, si din loc in loc, la niste statii/gari, opreste pentru cateva momente de liniste si pace care ne fac sa uitam ca suntem de fapt intr-un tren care va pleca mai departe.
Momentele potrivite cand toata zarva si agitatia iau sfarsit imi dau un sentiment de bine si o senzatie de retraire a naivitatii copilariei, cand aproape totul se afla si se descopera prin incercari si lupte de multe ori ridicole.
Trebuie sa intelegem si sa avem rabdare, multa rabdare... Dar rabdarea asta lucru sfant este, in consecinta nu e available muritorilor de rand... Asa ca, till the next right moment, urmeaza o noua incercare ridicola de a obliga lumea/viata sa se invarta dupa cum ii cantam noi...
N-ar fi de-a dreptul minunat sa existe vreo aplicatie web care sa te anunte: in ziua Z va fi momentul potrivit pentru... cutare lucru... pentru cutare om!!!??... Aici poti totusi sa vezi ora exacta de oriunde te-ai afla... macar atat.

Multumesc Domnului... pentru acele momente atat de potrivite si mai ales asteptate...

Dulce Pontes - revelatie

The real thing, real music...

Off topic

Curiozitate: oare pentru toata lumea sentimentul pe care-l provoaca o "bad-hair day" este absolut neplacut si generator de indispozitie? Sau o fi valabil numai pentru mujeres? Am gasit deja cel putin trei exemplare (feminine) care sufera uneori de acest sindrom, asa ca am scapat de banuiala ca ar putea fi doar un "pitic" personal.
Just felt the need to complain a bit... :d

Update

Retractez anumite cuvinte deja publicate... referitoare la cazul fetei de la E&Y. Desi ieri nu gaseam nimic pe google, astazi a fost un boom in legatura cu povestea asta, lumea e intrigata, parerile curg suvoi... etc etc etc
Este totusi un caz real, este trist, dar nu era greu sa nu se ajunga aici. Pacat.
Cam atat am avut de zis...
Mai mult despre caz, aici.

Ca o completare...

Mi-a placut asta : "Fear is always constant, but accepting it makes you stronger..." combinata cu "not fear, but a hieghtened sense of things"... citatele sunt aproximative- dintr-un film recent. Nu e o noutate, nici nu pot spune ca nimeni pana acum nu a mai formulat de-o asa maniera un asemenea adevar :))
Si totusi mi-a placut cum suna... simplu si la obiect, the Spartan way. Si pe deasupra, parca ar avea si un sambure de adevar nu? :))))

P.S. Clearly, this is madness, and not Sparta... (where we live, that is)