There Is a Time fo Everything

Mereu am avut feelingul acestei stari de fapt, acestui curs firesc al lucrurilor.
Este atat de evident si de linistitor totodata, incat parca devii ridicol prin starea de agitatie apriori pe care nu ti-o poti controla incercand sa grabesti, sa precipiti, sa fortezi lucrurile sa se intample.

Toate la timpul lor... si in aceste cazuri timpul nu mai accelereaza. Momentele acelea potrivite care, desi pot intarzia sa apara, nu ne lasa niciodata balta, par sa incetineasca timpul. De fapt, par sa-i fixeze un fel de "statii". Aproape c-as putea sa desenez o schema: timpul-tren trece cu viteza maxima pe niste sine cu traiectorie bine delimitata de un inceput si un sfarsit, si din loc in loc, la niste statii/gari, opreste pentru cateva momente de liniste si pace care ne fac sa uitam ca suntem de fapt intr-un tren care va pleca mai departe.
Momentele potrivite cand toata zarva si agitatia iau sfarsit imi dau un sentiment de bine si o senzatie de retraire a naivitatii copilariei, cand aproape totul se afla si se descopera prin incercari si lupte de multe ori ridicole.
Trebuie sa intelegem si sa avem rabdare, multa rabdare... Dar rabdarea asta lucru sfant este, in consecinta nu e available muritorilor de rand... Asa ca, till the next right moment, urmeaza o noua incercare ridicola de a obliga lumea/viata sa se invarta dupa cum ii cantam noi...
N-ar fi de-a dreptul minunat sa existe vreo aplicatie web care sa te anunte: in ziua Z va fi momentul potrivit pentru... cutare lucru... pentru cutare om!!!??... Aici poti totusi sa vezi ora exacta de oriunde te-ai afla... macar atat.

Multumesc Domnului... pentru acele momente atat de potrivite si mai ales asteptate...